laic - explicat in DEX

laic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁIC, -Ă, laici, -e, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirenesc, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat într-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] – Din fr. laïque, lat. laicus.

laic (Dicționar de neologisme, 1986)
LÁIC, -Ă adj. (Adesea s.) Nebisericesc, lumesc; mirean. [Pron. la-ic. / cf. fr. laïque, it. laico, lat. laicus].

laic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LÁIC, -Ă adj., s. m. f. 1. (cel) care nu face parte din rândul clerului; lumesc; mirean. 2. (fig.) (om) care nu este inițiat într-un anumit domeniu. (< fr. laïque, lat. laicus, gr. laikos)

laic (Dicționaru limbii românești, 1939)
*láic, -ă adj. (lat. láicus, d. laïkós, d. laós, popor). Care nu ține de biserică, al mirenilor: școală laică. Subst. Mirean, care nu e preut [!] orĭ călugăr.

laic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
láic adj. m., pl. láici; f. láică, pl. láice

laic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
laic a. 1. mirean, care nu aparține bisericii; 2. propriu laicilor: școala laică. ║ m. care nu e preot nici călugăr.

laic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LAÍC, -Ă, laici, -ce, adj. (Adesea substantivat) Care este din afara religiei și a tagmei bisericești, specific acestui domeniu; mirean, lumesc. ♦ Fig. (Fam.) Care nu cunoaște, nu este inițiat intr-un anumit domeniu. [Pr.: la-ic] — Din fr. laïque, lat. laicus.