laiță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÁIȚĂ s. f. v. laviță.laiță (Dicționaru limbii românești, 1939)láiță, V.
laviță.laiță (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)láiță, -e, (laviță), s.f. –
1. Bancă din scânduri (fără spătar) așezată în lungul pereților în casele tradiționale și care servesc și drept paturi.
2. Scândura pe care se așază mortul: „Scoală-te, măicuță, scoală, / Nu durni pe laița goală” (Memoria 2001: 113). – Sl. lavica (DER).
laiță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)laiță f. V.
laviță: laițe acoperite cu lăicere.laiță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÁIȚĂ s. f. v. laviță.