lacună - explicat in DEX

lacună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.

lacună (Dicționar de neologisme, 1986)
LACÚNĂ s.f. 1. Spațiu gol în continuitatea unui corp. ♦ Lipsă. ♦ Întrerupere într-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].

lacună (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LACÚNĂ s. f. 1. spațiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ◊ (fig.) ceea ce lipsește ca un lucru să fie considerat complet. ◊ întrerupere într-un text. 2. spațiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spațiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi și moluște. 4. (fiz.) nod al unei rețele cristaline, din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna)

lacună (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lacúnă f., pl. e (lat. lăcúna, d. lacus, lac; it. lacúna și lagúna). Lagună (Rar). Fig. Spațiŭ gol în continuitatea unuĭ corp (de ex., în țesutu celular al plantelor acŭatice). Lipsă, întrerupere într´un text, într´o serie: lacunele Analelor luĭ Tacit. Lipsă, defect: această lege are marĭ lacune.

lacună (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne

lacună (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lacună f. 1. întrerupere în textul unei opere; 2. lipsă de șir.

lacună (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucra. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. — Din fr. lacune, lat. lacuna.