lacună (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LACÚNĂ, lacune, s. f. Spațiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară și penibilă într-un text, în înlănțuirea unor fapte, a unor idei. ♦
Fig. Ceea ce lipsește pentru ca un lucru să fie bun, desăvârșit. – Din
fr. lacune, lat. lacuna.