laborios - explicat in DEX

laborios (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] – Din fr. laborieux, lat. laboriosus.

laborios (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LABORIÓS, -OÁSĂ adj. 1. harnic, muncitor. 2. care necesită multă muncă, osteneală. ◊ (despre stil) greoi. (< fr. laborieux, lat. laboriosus)

laborios (Dicționaru limbii românești, 1939)
*laboriós, -oásă adj. (lat. laboriosus, d. labor, muncă, lucru). Care se face cu multă muncă: întreprindere laborioasă. Harnic, ĭubitor de muncă: elev laborios. Adv. Cu multă muncă: digestiunea se face laborios.

laborios (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
laboriós (-ri-os) adj. m., pl. laborióși; f. laborioásă, pl. laborioáse

laborios (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
laborios a. 1. care lucrează mult, căruia îi place a munci: școlar laborios; 2. care reclamă muncă mare, penibil: întreprindere laborioasă.

laborios (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LABORIÓS, -OÁSĂ, laborioși, -oase, adj. 1. (Despre manifestările, creațiile etc. oamenilor) Care cere multă muncă, care necesită încordare, efort și osteneală. Cercetări laborioase. 2. (Despre oameni) Care lucrează (și produce) mult; sârguincios. [Pr.: -ri-os] — Din fr. laborieux, lat. laboriosus.