laĭnic - explicat in DEX

lainic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umblă fără nici un rost; haimana, pierde-vară. – Laie + suf. -nic.

lainic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
láinic (reg.) s. m., pl. láinici

lainic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lainic a. Mold. rătăcitor: pasăre lainică. ║ m. vagabond: un lainic și un pierdevară CR. [V. laie].

lainic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÁINIC, -Ă, lainici, -ce, s. m. și f. (Reg.) Om care umbla fără niciun rost; haimana, pierde-vară. — Laie + suf. -nic.

laĭnic (Dicționaru limbii românești, 1939)
láĭnic, -ă adj. (d. laĭe 1). Est. ș. a. Laĭdac, rătăcitor, hoĭnar, haĭmana, vagabond.