lătunoaie - explicat in DEX

lătunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Pl. și: lătunoaie. = Var.: (2) lătunói s. n.] – Latură + suf. -oaie.

lătunoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lătunoáie (pop.) s. f., g.-d. art. lătunoáiei; pl. lătunoáie

lătunoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lătunoaie f. Mold. 1. scândură groasă sau lată cu o lature convexă și alta plană: două lătunoae groase CR.; 2. răritură produsă din cauza firelor rupte ale urzelii; 3. un fel de plasă. [Munt. lăturoae: v. lature].

lătunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LĂTUNOÁIE, lătunoaie, s. f. 1. (Pop.) Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală. 2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [Var.: (2) lătunói (pl. lătunoi) s. m.] — Latură + suf. -oaie.

lătunoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
lătunoáĭe (est) și -roáĭe (vest) f., pl. oĭ (augm. d. lature). Vest. Pardaf, scîndură laterală care rămîne de la o grindă și care e rătundă pe o parte și plană pe cea-laltă. Îngroșătură în firu bătăturiĭ pînzeĭ, ceĭa ce e un defect: Pe sulu de dinapoĭ o sută de lătunoĭ, pe sulu de dinainte cine le maĭ ține minte? (P. P.). Fig. Defect, lipsă: a suplini o lătunoaĭe. V. cîrcĭob.