lătunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LĂTUNOÁIE, lătunoi, s. f. 1. Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală.
2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [
Pl. și:
lătunoaie. =
Var.: (
2)
lătunói s. n.] –
Latură +
suf. -oaie.lătunoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lătunoáie (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. lătunoáiei; pl. lătunoáielătunoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lătunoaie f. Mold.
1. scândură groasă sau lată cu o lature convexă și alta plană:
două lătunoae groase CR.;
2. răritură produsă din cauza firelor rupte ale urzelii;
3. un fel de plasă. [Munt.
lăturoae: v.
lature].
lătunoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LĂTUNOÁIE, lătunoaie, s. f. 1. (
Pop.) Gaură, răritură care se produce la marginile pânzei în timpul țesutului manual prin ruperea unor fire din urzeală.
2. Scândură plană pe o parte și convexă pe cealaltă, tăiată de la marginea unui buștean. [
Var.: (
2)
lătunói (
pl. lătunoi)
s. m.] —
Latură +
suf. -oaie.lătunoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)lătunoáĭe (est) și
-roáĭe (vest) f., pl.
oĭ (augm. d.
lature).
Vest. Pardaf, scîndură laterală care rămîne de la o grindă și care e rătundă pe o parte și plană pe cea-laltă. Îngroșătură în firu bătăturiĭ pînzeĭ, ceĭa ce e un defect:
Pe sulu de dinapoĭ o sută de lătunoĭ, pe sulu de dinainte cine le maĭ ține minte? (P. P.).
Fig. Defect, lipsă:
a suplini o lătunoaĭe. V.
cîrcĭob.