kinoramă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KINORÁMĂ, kinorame, s. f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic. – Din
germ. Kinoramakinoramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KINORÁMĂ,
kinoráme, s.f. Sistem de cinema panoramic, formă dezvoltată a sistemului cinerama, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. (din germ.
Kinorama) [def.
MDN]
kinoramă (Dicționar de neologisme, 1986)KINORÁMĂ s.f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic, reprezentând o formă dezvoltată a sistemului cineramă, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. [< germ.
Kinorama].
kinoramă (Marele dicționar de neologisme, 2000)KINORÁMĂ s. f. sistem de cinema panoramic, formă dezvoltată a sistemului cinerama, cu deosebirea că în cele trei cabine de proiecție se află două aparate, ceea ce permite proiectarea neîntreruptă a filmelor de lung metraj. (< germ.
Kinorama)
kinoramă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*kinorámă s. f.,
g.-d. art. kinorámei; pl. kinorámekinoramă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KINORÁMĂ, kinorame, s. f. Procedeu de filmare și de proiecție pentru ecran panoramic. — Din
germ. Kinorama.