kenoglosie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KENOGLOSÍE s.f. (Med.) Stare patologică caracterizată prin redarea de cuvinte fără nici un proces de gândire. [g.-d. art. kenoglosíei] (din keno- = gol + -glosie = vorbire; cf. fr. kénoglossie)