kelvin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)KÉLVIN s. m. (
Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [
Abr.:
K] – Din
engl.,
fr. kelvin.kelvin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KÉLVIN s.m. Unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei. (cf. engl., fr.
kelvin) [def.
MDN]
kelvin (Dicționar de neologisme, 1986)KÉLVIN s.m. Unitate de bază a temperaturii în sistemul S.I. [< fr.
kelvin].
kelvin (Marele dicționar de neologisme, 2000)KÉLVIN s. m. unitate de măsură a temperaturii, egală cu 1/273,16 din temperatura absolută a punctului triplu al apei. (< engl., fr.
kelvin)
kelvinKÉLVIN s. m. (Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional, corespunzând în mod practic temperaturii absolute. [Abr.: K] – Din engl., fr.
kelvin, cf. lord
Kélvin, fizician englez.
kelvin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KELVIN, lord ~ v. William, Thomson.kelvin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)KÉLVIN s. m. (
Fiz.) Unitate fundamentală pentru măsurarea temperaturii în sistemul internațional. [
Abr.:
K] — Din
engl.,
fr. kelvin.