kaliŭ - explicat in DEX

kaliu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. – Din germ. Kalium.

kaliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)
KÁLIU s.n. Metal alcalin moale, de culoare albă-argintie, foarte reactiv, care în natură se găsește sub formă de săruri și se întrebuințează ca îngrășământ agricol sau la fabricarea sticlei; potasiu. [Sil. -liu pron. -lìu; art. káliul; simb. K] (din germ. Kalium < lat. kali [din salsola kali = săricică, ciurlan, plantă din care, prin ardere, se obținea sodă] < ar. qalī, formă vulg. din qily = săricică; cenușa rezultată în urma arderii ei; v. și alcaliu) [def. NODEX; etim. TLF]

kaliu (Dicționar de neologisme, 1986)
KÁLIU s.n. Potasiu. // (În forma kali-) Element prim de compunere savantă cu sensul „(referitor la) potasiu”, „de potasiu”, „potasic”. [Pron. -liu. / < germ. Kalium].

kaliu (Marele dicționar de neologisme, 2000)
KÁLIU s. n. potasiu. (< germ. Kalium)

kaliŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)
*káliŭ, V. caliŭ.

kaliu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
káliu [liu pron. liu] s. n., art. káliul; simb. K

kaliu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
KÁLIU s. n. (Chim.) Potasiu. — Din germ. Kalium.