kalam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, 1982)KALÁM s.n.
1. (Cult. islam.) Pană ascuțită de scris cu cerneală; calamus
3.
2. (Teolog. islam.) Denumire a unei teologii fundate în secolele VIII-IX e.n., influențată, în principal, de către școlile teologice (rivale) ale
mutaziliților și
așariților și care propovăduiește ideea unității absolute a lui Dumnezeu, excluzând orice reprezentare antropomorfă a calităților sale, liberul-arbitru (de unde rezultă eliminarea responsabilității faptelor săvârșite de orice persoană), orice atomism legat de învățăturile creației precum și, în mod metodic, întâietatea argumentației raționale în fața celei a faptelor.
Kalamul a influențat hotărâtor și dezvoltarea filozofiei evreiești, fiind energic combătut de către filozoful evreu M. Maimonides, care totodată, în disputa pe care o susține împotriva
kalamului, oferă o prezentare sistematică a sa. (cuv. ar. =
conversație,
dispută,
explicație) [def.
Brockhaus]
kalam (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)KALÁM (expresie arabă,
Kalam Allah „cuvântul Domnului”)
subst. Sistem teologic al islamului sunnit, întemeiat în
sec. 8 și dezvoltat în mai multe școli, cea mai importantă fiind Mutazilah. Reprezentanții ei credeau în supremația credinței naționale.
kalam (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)kalám s. n.