juruit - explicat in DEX

juruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (Înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. – V. jurui¹.

juruit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
juruít (înv., reg.) adj. m., pl. juruíți; f. juruítă, pl. juruíte

juruit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JURUÍT, -Ă, juruiți, -te, adj., s. f. 1. Adj. (înv. și reg.) Care este făgăduit, promis; făgăduit ca soț (sau soție). 2. S. f. (Reg.) Făgăduială, promisiune; (concr.) lucru promis. — V. jurui¹.