jupui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUPUÍ, jupói, vb. IV.
Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦
Spec. A separa pielea de pe corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦
Refl. A se descuama. ♦
Tranz. și
refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă.
2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [
Var.: (
reg.)
jupí vb. IV.] – Din
bg. župia.jupui (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jupuí (-uiésc, jupuít), –
1. A îndepărta pielea de pe corp. –
2. A juli. –
3. A lua cuiva totul, a vinde scump. –
4. A bate, a ciomăgi. –
Var. jupi. Bg. župja „a curăța un arbore de coajă” (DAR). Este probabilă
der. din
sl. (iz)lupiti „a prăda” (Cihac, II, 162). –
Der. jupuitor, adj. (care jupoaie);
jupuială, s. f. (jupuitură);
jupuitură, s. f. (rană produsă prin jupuirea pielii; acțiunea de a jupui);
jupeli, vb. (a opări), cu
suf. expresiv -
li (Graur,
BL, VI, 146).
jupui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jupuí (a ~) vb.,
ind. prez. 1 și 2
sg. jupói, 3
jupoáie, imperf. 3
sg. jupuiá; ger. jupuíndjupui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUPUÍ, jupói, vb, IV.
Tranz. 1. A îndepărta pielea de pe corp sau de pe o parte a corpului; a beli. ♦
Spec. A separa pielea de corpul animalului sacrificat printr-un proces tehnologic la abator. ♦ Refl; A se descuama. ♦
Tranz. și
refl. A (se) juli. ◊ A curăța un arbore de coajă.
2. Fig. A lua cuiva tot ce are; a jefui, a prăda. [
Var.: (
reg.)
jupi vb. IV] — Din
bg. župia.jupuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jupuì v.
1. a lua pielea de pe o ființă vie (Mold.
jupi: să-i jupești pielea Cr.);
2. fig. a despuia. [Origină necunoscută].