junghietură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (
Pop.)
1. Junghi (
1).
2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului;
p. ext. gât, grumaz. [
Pr.:
-ghi-e-] –
Junghia +
suf. -ătură.junghietură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)junghietúră (
pop.)
(-ghi-e-) s. f.,
g. d. art. junghietúrii; pl. junghietúrijunghietură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUNGHIETÚRĂ, junghieturi, s. f. (
Pop.)
1. Junghi
(1). 2. Articulația coloanei vertebrale cu baza craniului;
p. ext. gât, grumaz. [
Pr.:
-ghi-e-] —
Junghia +
suf.-ătură.