junghietor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUNGHIETÓR, -OÁRE,junghietori, -oare, adj. (Pop.) Înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] – Junghia + suf. -tor.
junghietor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) junghietór (pop.) (-ghi-e-) adj. m., pl. junghietóri; f. sg. și pl. junghietoáre
junghietor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUNGHIETÓR, -OÁRE,junghietori, -oare, adj. (Pop.) înjunghietor. [Pr.: -ghi-e-] — Junghia + suf. -tor.