juncancă(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JUNCÁNCĂ,juncance, s. f. (Rar) Juncană. – Juncan + suf. -că.
juncancă(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) juncáncă (rar) s. f., g.-d. art. juncáncei; pl. juncánce
juncancă(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JUNCÁNCĂ,juncance, s. f. (Rar) Juncană. — Juncan + suf. -că.