jujubă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
jujúbă s.f. (înv.) fructul unui arbore spinos și sucul extras din el, bun de tuse.
jujubă (Dicționaru limbii românești, 1939)
* jujúbă f., pl. e (fr. jujube). Fruct de jujub, un sîmbure cu doŭă despărțiturĭ închis într’un învăliș pulpos, al căruĭ fruct se întrebuințează în farmacie ca pectoral și potolitor. Pastă de jujubă, un medicament pectoral care se făcea odată din jujubă.
jujubă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jujubă f. fructul unui arbust spinos și sucul extras dintr’însul, bun de tuse: paste de jujubă.