jugărit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. –
Jug +
suf. -ărit.jugărit (Dicționaru limbii românești, 1939)jugărít n., pl.
urĭ. Plata p. un car de lemne cărate din pădure.
jugărit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jugărít s. n.jugărit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jugărit n. taxă ce se percepe la târguri pe capetele de vite trăgătoare:
să strâng un știubeiu de galbeni dela jugărit CR.
jugărit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUGĂRÍT s. n. Taxă care se plătea pentru un car de lemne cărate din pădure. ♦ Loc la ieșirea din pădure unde se plătea această taxă. —
Jug + suf
-ărit.