jugănar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (
Pop.) Persoană care castrează animalele. –
Jugăni +
suf. -ar.jugănar (Dicționaru limbii românești, 1939)jugănár m. (d.
jugan). Acela care jugănește, jugănitor.
jugănar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jugănár (
pop.)
s. m.,
pl. jugănárijugănar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jugănar m. cel ce jugănește.
jugănar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUGĂNÁR, jugănari, s. m. (
Pop.) Persoană care castrează animalele. —
Jugăni + suf
-ar.