jucăuș - explicat in DEX

jucăuș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JUCĂÚȘ, -Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. – Juca + suf. -uș.

jucăuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
jucăúș, -ă adj. și f. Est. Jucător, dansator. Jucăuș pe cărțĭ, cartofor.

jucăuș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jucăúș adj. m., pl. jucăúși; f. jucăúșă, art. jucăúșa, pl. jucăúșe

jucăuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
jucăuș m. 1. jucător; 2. fig. saltimbanc.

jucăuș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JUCĂÚȘ,-Ă, jucăuși, -e, adj. 1. Căruia îi place să se joace. ♦ Căruia îi place să danseze. 2. Fig. Care se mișcă repede și capricios; vioi, neastâmpărat, zglobiu. — Juca + suf. -uș.