juca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JUCÁ, joc, vb. I.
1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊
Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă.
2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊
Expr. A se juca cu sănătatea (sau
cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦
Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊
Expr. A juca festa (sau
renghiul)
cuiva = a face cuiva o
farsă, a-l păcăli.
3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦
Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.;
fig. a-și asuma un mare risc.
4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦
Tranz. A practica un anumit joc sportiv.
5. Intranz. și
tranz. (
Pop.) A dansa.
6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊
Expr. A-i juca (cuiva)
ochii (în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦
Tranz. A mișca repede, a clătina.
7. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentație. ♦
Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊
Expr. A juca un rol (important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva.
8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. –
Lat. pop. jocare.juca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jucá (joc, jucát), vb. –
1. A-și petrece timpul cu un anumit joc. –
2. A intra, a deschide, a face o mutare proprie jocului. –
3. (
Refl.) A-și petrece timpul cu un joc, fie pentru a se distra, fie din interes. –
4. A dansa. –
5. Despre actori, a interpreta un rol pe scenă. –
6. A mișca, a deplasa. –
7. A încurca, a duce de nas, a-și bate joc de cineva. –
8. A nu sta bine fixat, a fi instabil. –
Var. (
Mold.)
giuca. Mr. (a)gioc, giucare, megl.,
istr. joc. Lat. pop. *
iŏcāre, în loc de
Iŏcāri (Pușcariu 910; Candrea-Dens., 905; REW 4585; DAR),
cf. it. giocare, prov. jogar, fr. jouer, sp. jugar, port. jogar. Sensul de „a dansa”, pe care Pușcariu,
Lr., 242 și DAR, îl explică drept un calc după
sl. igrati „a juca” și „a dansa”, ar putea fi de asemenea rezultat al unei evoluții interne, plecîndu-se de la sensul „a mînui, a mișca”,
cf. it. ballare „a mișca” și „a dansa”. –
Der. jucător, s. m. (persoană care practică un joc; dansator);
jucăuș, adj. (cartofor; care joacă, dansează; glumeț, hîtru; instabil, mobil);
jucărie, s. f. (obiect cu care se joacă copiii; glumă, banc);
jucărier, s. m. (vînzător de jucării);
jucătorie, s. f. (trișare).
juca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jucá (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. joc, 3
joácă, 1
pl. jucắm; ger. jucấndjuca (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JUCÁ, joc, vb. I.
1. Refl. A-și petrece timpul amuzându-se cu diferite jocuri sau jucării; a se distra. ◊
Expr. A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă.
2. Refl. Fig. A-și bate joc, a nu da importanța cuvenită, a nu lua în serios pe cineva sau ceva; a glumi. ◊
Expr. A se juca cu sănătatea (sau
cu viața) = a-și neglija sănătatea, a se expune primejdiei. ♦
Tranz. (Rar) A-și bate joc de cineva; a păcăli, a hărțui, a șicana. ◊
Expr. A juca festa (sau
renghiul)
cuiva = a face cuiva o farsă, a-l păcăli.
3. Intranz. A-și petrece timpul cu jocuri de noroc sau de societate. ♦
Tranz. A pune în joc, a miza pe o carte, pe un număr etc.;
fig. a-și asuma un mare risc.
4. Intranz. A participa ca jucător la o competiție sportivă. ♦
Tranz. A practica un anumit joc sportiv.
5. Intranz. și
tranz. (
Pop.) A dansa.
6. Intranz. Fig. (Despre lucruri văzute în mișcare) A se mișca (sau a da impresia că se mișcă) repede și tremurat; a vibra. ◊
Expr. A-i juca (cuiva)
ochii (
în cap), se spune despre un om șiret sau despre un om isteț, cu privirea ageră, inteligentă. ♦
Tranz. A mișca repede, a clătina.
7. Intranz. A interpreta un rol într-o piesă sau într-un film; (despre trupe de teatru) a da o reprezentanție. ◊
Tranz. A reprezenta o piesă, a prezenta un spectacol. ◊
Expr. A juca un rol (
important) = a avea însemnătate mare, a fi decisiv pentru cineva sau ceva.
8. Intranz. A nu sta bine fixat, a se mișca; (despre piesele unei mașini, ale unui angrenaj etc.) a se deplasa într-un spațiu restrâns. —
Lat. pop. jocare.jucà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jucà v.
1. a petrece cu joc, a se recrea:
a juca șah; 2. a danța;
3. a se pune în mișcare:
joacă apele, ochii; 4. a da reprezentațiuni teatrale:
acest actor joacă bine; 5. a lovi pământul cu picioarele dinainte:
calul joacă; 6. fig. a înșela pe cineva:
l’am jucat bine; 7. a glumi:
te joci ? [Lat. JOCARI].