jonglerie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (
Concr.) Figură, număr executat de un jongler.
2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din
fr. jonglerie.jonglerie (Dicționar de neologisme, 1986)JONGLERÍE s.f. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (
Fig.) Abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. [Gen.
-iei. / cf. fr.
jonglerie].
jonglerie (Marele dicționar de neologisme, 2000)JONGLERÍE s. f. 1. îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ◊ figură, număr executat de un jongler (2). 2. (fig.) abilitate, îndemânare în vorbire, în prezentarea ideilor. ◊ (fig.) mașinație, uneltire, intrigă. (< fr.
jonglerie)
jonglerie (Dicționaru limbii românești, 1939)* jongleríe f. (fr.
jonglerie îld.
jouglerie, d.
jougler, vechea formă îld.
jongleur, care corespunde cu pv.
joglar, lat.
jocularis, glumeț. V.
joc). Arta de a jongla.
Fig. Șarlatanie:
jongleriĭ demagogice.jonglerie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jongleríe s. f.,
art. jonglería, g.-d. art. jongleríei; pl. jongleríi, art. jongleríilejonglerie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jonglerie f.
1. scamatorie;
2. fig. aparență falsă cu care cineva caută a impune.
jonglerie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JONGLERÍE, jonglerii, s. f. 1. Îndeletnicirea jonglerului; arta de a jongla. ♦ (
Concr.) Figură, număr executat de un jongler.
2. Fig. Abilitate și promptitudine în folosirea cuvintelor, expunerea ideilor. ♦ Mașinație, uneltire, intrigă. – Din
fr. jonglerie.