jongla (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JONGLÁ, jonglez, vb. I.
Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦
Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. – Din
fr. jongler.jongla (Dicționar de neologisme, 1986)JONGLÁ vb. I. intr. A mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer și prinzându-le cu repeziciune etc.). ♦ (
Fig.) A mânui abil idei, cuvinte etc. [< fr.
jongler].
jongla (Marele dicționar de neologisme, 2000)JONGLÁ vb. intr. a mânui cu abilitate mai multe obiecte (aruncându-le în aer și prinzându-le cu repeziciune etc.). ◊ (fig.) a mânui abil idei, cuvinte etc. (< fr.
jongler)
jongla (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jonglá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
jongleázăjongla (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JONGLÁ, jonglez, vb. I.
Intranz. A arunca în aer și a prinde cu repeziciune și cu abilitate mai multe obiecte unul după altul. ♦
Fig. A folosi prompt și cu abilitate idei, cuvinte etc. — Din
fr. jongler.jonglà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jonglà v.
1. a face măestrii de scamatori;
2. fig. a se purta ca un jongler.