jocuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JOCÚȚ s. n. (
Reg.) joculeț. –
Joc +
suf. -uț.jocuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jocúț (
reg.)
s. n.,
pl. jocúțurijocuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JOCÚȚ, jocuțuri, s. n. (
Reg.) Joculeț. —
Joc +
suf. -uț.