jocușor(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JOCUȘÓR,jocușoare, s. n. Joculeț. [Var.: (pop.) jocșór s. n.] – Joc + suf. -ușor.
jocușor(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jocușór (rar) s. n., pl. jocușoáre
jocușor(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JOCUȘOR,jocușoare, s. n. (Rar) Joculeț. [Var.: (pop.) jocșor s. n.] — Joc + suf. -ușor.