joardă - explicat in DEX

joardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. – Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.

joardă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419).

joardă (Dicționaru limbii românești, 1939)
joárdă V. jerdie.

joardă (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)
joárdă, -e, (jordă), s.f. – Nuia lungă, flexibilă: „Lelea lungă cât o joardă, / Bună îi de ciuhă-n holdă” (Memoria 2004-bis: 1302). – Din sl. žrudi, prin intermediul magh. zsorda (DER, DEX).

joardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
joárdă (nuia) s. f., g.-d. art. joárdei; pl. joárde

joardă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
joardă f. Mold. 1. nuia: acuși vă ard câteva jordii CR.; 2. pl. bețele vârîte între firele natrei. [Slav. JRŬDĬ].

joardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JOÁRDĂ, joarde, s. f. 1. Nuia lungă, subțire și flexibilă; vargă, jordie. 2. (La pl.; reg.) Bețele vârâte între firele natrei la războiul de țesut. — Din magh. zsorda. Cf. sl. žrŭdĩ.