jimblar(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JIMBLÁR,jimblari, s. m. (Înv.) Brutar. – Jimblă + suf. -ar.
jimblar(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jimblár (înv.) s. m., pl. jimblári
jimblar(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JIMBLÁR,jimblari, s. m. (înv.) Brutar. — Jimblă + suf. -ar.