jimblă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÍMBLĂ, jimble, s. f. (
Înv.) Franzelă. – Din
magh. zsemlye.jimblă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jímblă (jímble), s. f. – Pîine albă, franzelă. –
Var. (
Trans.)
jemblă, (
Mold.)
jemlă, jemnă. Germ. Semmel „pîine albă” (Diez, I, 447), prin intermediul
mag. zsemlye, pol. žemla (Cihac, II, 157; Tiktin; DAR).
Sec. XVI. Legătura cu
fr. gimblette (Bogrea,
Dacor., IV, 826) este numai aparentă.
Der. jimblar, s. m. (brutar);
jimblăreasă, s. f. (brutăreasă);
jimblărie, s. f. (brutărie).
Jemlugă, s. f. (somon), considerat în general reprezentant al
germ. Sälmling, prin intermediul
mag. zsemling sau, mai corect,
zsemling (
Lexiconul de la Buda; Tiktin; Cihac, II, 510; Gáldi,
Dict., 140; DAR), pare mai curînd un
dim. de la
jemlă, prin aluzie la forma peștelui,
cf. Trans. jemluță, s. f. (franzelă).
Jimișcă (
var. jem(n)ișcă),
s. f. (pîine franțuzească), reprezintă
sb. žimiška (Scriban).
jimblă (Dicționaru limbii românești, 1939)jímblă f., pl.
e (ung.
zsemlye, pol.
žemla, zemla, ceh.
žemle, germ.
semmel, jimblă, d. lat.
simĭla, făĭnă bună, făină, de unde vine și it. sp. pg.
sémola, vfr.
simble, nfr. [d. it.]
semoule. Mbi îld.
mi ca și în
dambla, și vfr.
simble, nfr.
trembler, combler, sembler). Pîne albă (lungă). – În Trans.
jemlă și
jemblă, în Mold. nord, Bucov.
jemnă. V.
franzelă și
viglă.jimblă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jímblă (
înv.)
s. f.,
g.-d. art. jímblei; pl. jímblejimblă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÍMBLĂ, jimble, s. f. (
înv.) Franzelă. — Din
magh. zsemlye.