jighiuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (
Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [
Pr.:
-ghi-u-] –
Cf. jirebie1.
jighiuță (Dicționaru limbii românești, 1939)jighiúță V.
jirbiuță.jighiuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jighiúță (
reg.)
(-ghi-u-) s. f.,
g.-d. art. jighiúței; pl. jighiúțejighiuță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JIGHIÚȚĂ, jighiuțe, s. f. (
Reg.) Jurubiță de treizeci de fire. [
Pr.:
-ghi-u-] —
Cf. jirebie1.