jecmăni(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) JECMĂNÍ,jecmănesc vb. IV. tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní]. – Din jăcmán (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).
jecmăni(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) jecmăní(a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. jecmănésc, imperf. 3 sg. jecmăneá; conj. prez. 3 să jecmăneáscă
jecmăni(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) JECMĂNÍ,jecmănesc, vb. IV. Tranz. A jefui (2). [Var.: jăcmăní vb. IV] — Din jăcman (înv. și reg. „jaf mare” < magh.).