jecmăneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de a
jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [
Var.: (
înv. și
reg.)
jăcmăneálă s. f.] –
Jecmăni +
suf. -eală.jecmăneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jecmăneálă s. f.,
g.-d. art. jecmănélii; pl. jecmănélijecmăneală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JECMĂNEÁLĂ, jecmăneli, s. f. Acțiunea de
a jecmăni și rezultatul ei; jaf, jefuire. [
Var.: (
înv. și
reg.)
jăcmăneálă s. f.] —
Jecmăni +
suf. -
eală.