javră - explicat in DEX

javră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).

javră (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
javră, javre s. f. (peior.) om lipsit de caracter

javră (Dicționaru limbii românești, 1939)
jávră V. jabă.

javră (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jávră (ja-vră) s. f., g.-d. art. jávrei; pl. jávre

javră (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
javră m. și f. 1. câine ce latră mereu; 2. fig. om flecar, ființă tărîtoare. [Cf. rut. JAVRA, câine].

javră (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă; p. gener. (depr.) câine. 2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [Var.: (reg.) jábră s. f.] – Din Javarra (numele unei rase de câini fără păr).