javră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁVRĂ, javre s. f. 1. Câine slab și prăpădit; jigodie, potaie, cotarlă;
p. gener. (
depr.) câine.
2. Epitet pentru un om lipsit de caracter. [
Var.: (
reg.)
jábră s. f.] – Din
Javarra (numele unei rase de câini fără păr).