jariște (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁRIȘTE s. f. 1. (
Înv.) Jar
1; foc;
p. ext. vatră.
2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. –
Jar1 +
suf. -iște.jariște (Dicționaru limbii românești, 1939)járiște și
jắriște f. (d.
jar saŭ ut.
žarište).
Rar. Locu unuĭ incendiŭ. Arșiță, mare căldură.
Fig. Pasiune:
jariștea ĭubiriĭ. V.
jiriște 1.jariște (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)járiște s. f.,
g.-d. art. járiștii; (păduri arse)
pl. járiștijariște (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁRIȘTE, jariști, s. f. 1. (
înv.) Jar
1; foc;
p. ext. vatră.
2. Loc pustiit de foc. ♦ Pădure arsă pe locul căreia se dezvoltă o nouă vegetație lemnoasă. —
Jar1 +
suf. -iște.