jaret (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. – Din
fr. jarret.jaret (Dicționar de neologisme, 1986)JARÉT s.m. Parte a picioarelor dinapoi ale unui patruped, situată între gambă și fluier; garet. [Pl.
-ți. / < fr.
jarret].
jaret (Marele dicționar de neologisme, 2000)JARÉT s. n. articulație a picioarelor dinapoi ale unui patruped, între gambă și fluier. (< fr.
jarret)
jaret (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!jarét s. n.,
pl. jarétejaret (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JARÉT, jarete, s. n. Articulație a membrului posterior la animalele patrupede, situată între gambă și fluier. — Din
fr. jarret.