jardă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. – Din
fr. jarde.jardă (Dicționar de neologisme, 1986)JÁRDĂ s.f. (
Anat.) Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. [Var.
jardon s.n. / < fr.
jarde, jardon].
jardă (Marele dicționar de neologisme, 2000)JÁRDĂ s. f. os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. (< fr.
jarde)
jardă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)járdă (os)
s. f.,
g.-d. art. járdei; pl. járdejardă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁRDĂ, jarde, s. f. Os mort care se dezvoltă pe fața din afară a jaretului. — Din
fr. jarde.