jarcalete (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JARCALÉTE, jarcaleți, s. m. (
Reg.) Vlăjgan, haimana. –
Cf. jarcă.jarcalete (Dicționar de argou al limbii române, 2007)jarcalete, jarcaleți s. m. (prst.) haimana întreținută de o prostituată bătrână.
jarcalete (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jarcaléte (
reg.)
s. m.,
pl. jarcaléțijarcalete (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JARCALÉTE, jarcaleți s. m. (
Reg.) Vlăjgan; haimana. —
Cf. jarcă.