jarcă - explicat in DEX

jarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JÁRCĂ, jărci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p. ext. oaie bătrână și slabă. – Et. nec.

jarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
járcă f., pl. jărcĭ (var. din jarchină și harchină). halcă, bucată rupă de carne ș.a. Jarchină. Pelcea, hîrșie (Mold. Rev. I cRG. 14, 42). Oaĭe bătrînă cu lînă jărcănită. Iron. Pele vie (ca vgr. dérma, pele, d. déro, jupoĭ). V. spîrc.

jarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
járcă (reg.) s. f., g.-d. art. jắrcii; pl. jărci

jarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JÁRCĂ, jărci, s. f. (Reg.) Piele de oaie (în stare proastă); p. ext. oaie bătrână și slabă. — Et. nec.