jarchilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (
Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. –
Jarcă +
suf. -ilă.jarchilă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)járchilă (haină) (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. járchilei; pl. járchilejarchilă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁRCHILĂ, jarchile, s. f. (
Reg.) Haină uzată; cojoc de piele proastă. —
Jarcă +
suf. -ilă.