jarcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁRCĂ, jărci, s. f. (
Reg.) Piele de oaie (în stare proastă);
p. ext. oaie bătrână și slabă. –
Et. nec.jarcă (Dicționaru limbii românești, 1939)járcă f., pl.
jărcĭ (var. din
jarchină și
harchină). halcă, bucată rupă de carne ș.a. Jarchină. Pelcea, hîrșie (Mold. Rev. I cRG. 14, 42). Oaĭe bătrînă cu lînă jărcănită.
Iron. Pele vie (ca vgr.
dérma, pele, d.
déro, jupoĭ). V.
spîrc.jarcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)járcă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. jắrcii; pl. jărcijarcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁRCĂ, jărci, s. f. (
Reg.) Piele de oaie (în stare proastă);
p. ext. oaie bătrână și slabă. —
Et. nec.