jaleș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate
(Salvia); plantă care face parte din acest gen.
2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice
(Stachys germanica). –
Jale2 +
suf. -eș.jaleș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!jáleș s. m.,
pl. jáleșijaleș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jaleș m. plantă aromatică din familia labiatelor, întrebuințată în medicină (
Salvia):
țăranul vindecă gâlcile cu frunze de jaleș unse cu unt. [Tr.
jale = ung. ZSÀLIA].
jaleș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁLEȘ, jaleși, s. m. 1. Gen de plante erbacee din familia labiatelor, cu frunze mari, opuse, dințate și cu florile viu colorate
(Salvia); plantă care face parte din acest
gen. 2. Plantă erbacee meliferă din familia labiatelor, cu frunze ovale și cu flori purpurii dispuse în spice (
Stachys germanica). —
Jale2 +
suf. -eș.