jale (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁLE1 s. f. 1. Tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (
2). ◊
Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ◊
Loc. adv. Cu jale = cu amărăciune, dureros, jalnic.
2. (
Înv.) Doliu. [
Var.: (
reg.)
jéle s. f.] – Din
sl. žalĩ.jale (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JÁLE2 s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor
(Salvia); spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie
(Salvia officinalis). – Din
magh. zsálya.jale (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jále s. f. – Salvie (salvia officinalis).
Mag. zsálya, din
lat. salvia (Tiktin; DAR; Gáldi,
Dict., 139),
cf. sb. žalj, žalfija (›
jalfie). Este dublet de la
salvie, s. f. –
Der. jaleș, s. m. (salvie; plantă, Stachys germanica), a cărei
der. este puțin clară (după DAR, din
mag. zsályas „infuzie de salvie”);
joaie, s. f. (salvie), în loc de
jaie (Drăganu,
Dacor., IX, 210);
joian, s. m. (plantă, Oenanthe silaifolia), cu
var. joină, s. f.jale (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)jále (-jéli), s. f. – Chin, durere, mîhnire, amar, necaz. –
Mr. jale, megl. Jal’. Sl. žalĭ „durere” (Miklosich,
Slaw. Elem., 22; Cihac, II, 155; Tiktin; DAR; Conev 101),
cf. bg. žalja. Se folosește în
Arg. cu un sens mai mult sau mai puțin echivalent celui de „treabă proastă”. Sensul
înv. de „dorință, dor” indicat de DAR nu pare să fi existat în realitate;
ex. citat, din
Codicele Voronețean, pare o stîngăcie a traducătorului, care a folosit
jale „dorință” în loc de
dor, ce are într-adevăr cele două sensuri de „durere” și „dorință”.
Der. jalet, s. n. (durere);
jelie, s. f. (chin);
jaloste, s. f. (
înv., chin), din
sl. žalosti; jelcui, vb. refl. (a se lamenta), din
rut. žalkuvati; jalnic, adj. (trist, dureros, chinuitor; care stîrnește milă; de doliu),
cf. bg. žalnik; jelalnic, adj. (rar, necăjit);
jelnici, vb. (a se lamenta, a se jelui);
jelanie, s. f. (dorință; durere, chin, necaz; plîngere, lamentație), din
sl. želanije „dorință”, confundat în parte cu
sl. želenije „doliu, durere” (DAR),
cf. bg. želanie „dorință”;
jeli (
mr. jilescu, jilire),
vb. (a plînge, a se jelui), din
sl. zaliti, cf. bg. žalja; jelitor, adj. (mîhnit, întristat);
jelit, s. n. (jeluire, plînset);
jelui, vb. (a compătimi, a simți compasiune, a regreta, a deplora;
înv., a dori, a-i fi dor;
refl., a se plînge), din
sl. žalovati; jeluitor, adj. (plîngăcios);
jeluitor, s. m. (reclamant);
jalovanie, s. f. (bocet; reclamație), din
sl. (
rus.)
žalovanije, înv.jale (Dicționaru limbii românești, 1939)1) jále f., fără pl. (vsl.
žalĭ, durere, d.
žalitĭ, a jăli, a simți jale. V.
jele, jălesc, jalbă). Mare întristare, mare doliŭ:
zile de jale.jale (Dicționaru limbii românești, 1939)2) jale f., pl.
jălĭ și
jaleș m. (ung.
zsálya, sálya, salvie, și
zsályás, preparat cu salvie; sîrb.
žalj, žalbija, germ.
salbei, d. lat.
salvia). Salvie. Altă plantă din aceĭașĭ familie (
stachys [
germanica și
rectaj]). – Se numește și
pavăză.jale (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jále s. f.,
g.-d. art. jáleijale (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)jale f.
1. întristare: după bucurie și jale;
2. doliu:
un alaiu de jale; de jale, de plâns. [Slav. JALĬ, durere].
jale (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁLE1 s. f. 1. Tristețe, mâhnire, durere adâncă; jelanie (
2). ♦
Loc. adj. De jale = trist, jalnic, de plâns; plin de dor. ♦
Loc. adv. Cu jale ) cu amărăciune, dureros, jalnic.
2. (
înv.) Doliu. [Var.: (
reg.)
jéle s. f.] — Din
sl. žalĩ.jale (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JÁLE2 s. f. Nume dat mai multor plante din familia labiatelor (
Salvia);
spec. mic arbust cu tulpina semilemnoasă, aromată, cu frunze opuse, cu flori albastre, violete, galbene sau albe, cultivat ca plantă ornamentală și medicinală, salvie (
Salvia officinalis). — Din
magh. zsálya.