jainist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JAINÍST, -Ă, jainiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al jainismului. [
Pr.:
ja-i-] – Din
fr. jaïniste.jainist (Dicționar de neologisme, 1986)JAINÍST, -Ă adj. Referitor la jainism. //
s.m. și f. Adept al jainismului. [Pron.
ja-i-, var.
djainist, -ă adj., s.m.f. / cf. fr.
jaïniste].
jainist (Marele dicționar de neologisme, 2000)JAINÍST, -Ă adj., s. m. f. (adept) al jainismului. (< fr.
jaïniste)
jainist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*jainíst (ja-i-) adj. m.,
s. m.,
pl. jainíști; adj. f.,
s. f. jainístă, pl. jainístejainist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JAINÍST, -Ă jainiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. (Adept) al jainismului. [
Pr.:
ja-i-] — Din
fr. jaïniste.