jacaș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)JACÁȘ, jacași, s. m. (
Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [
Var.:
jăcaș s. m.] –
Jac2 +
suf. -aș.jacaș (Dicționaru limbii românești, 1939)jácaș, -ă adj. (d.
jac).
Est. Jăfuitor, rapace. V.
zăcaș.jacaș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)jacáș/
jăcáș (
reg.)
s. m.,
pl. jacáși/jăcáșijacaș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)JACÁȘ, jacași, s. m. (
Reg.) Om jefuitor, hrăpăreț. [Var.:
jăcáș s. m.] —
Jac2 +
suf. -aș.