jacă - explicat in DEX

jacă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák.

jacă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
jácă (jéci), s. f. – Săculeț, traistă. Mag. zsák „sac”. Este dublet al lui jaf și al lui sac. Aceleiași familii îi aparțin jașcău, s. n. (Trans., Mold., sac), din mag. zsácskó, dim. al cuvîntului anterior; jechilă, s. f. (săculeț, traistă; obiecte ale ciobanului), probabil cu suf. -ilă (der. propusă de DAR, din germ. Säckel, pare puțin probabilă).

jacă (Dicționaru limbii românești, 1939)
jácă f., pl. ăcĭ. (ung. zsák, sac. V. jac). Vest. Traistă.

jacă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
jácă (reg.) s. f., g.-d. art. jắcii; pl. jăci

jacă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
JÁCĂ, jăci, s. f. (Reg.) Sac, traistă, săculeț de pânză rară, în care se pune (la scurs) cașul, urda sau brânza de vacă. — Din magh. zsák.