izopren - explicat in DEX

izopren (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. – Din fr. isoprène.

izopren (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOPRÉN s.n. Hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. [Var. isopren s.n. / < fr. isoprène].

izopren (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOPRÉN s. m. hidrocarbură din care, prin polimerizare, se obține cauciucul. (< fr. isoprène)

izopren (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IZOPRÉN (‹ fr.) s. m. Hidrocarbură nesaturată din clasa dienelor; p. f. 34-35ºC. Lichid instabil, oxidabil. Prin polimerizarea i. în prezența unor catalizatori rezultă cauciucul poliizoprenic.

izopren (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izoprén (-zo-pren) s. m., pl. izopréni

izopren (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
IZOPRÉN, izopreni, s. m. Hidrocarbură nesaturată prin a cărei polimerizare se obține cauciucul. — Din fr. isoprène.