izomer - explicat in DEX

izomer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
IZOMÉR, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. – Din fr. isomère.

izomer (Dicționar de neologisme, 1986)
IZOMÉR, -Ă adj., s.m. (Substanță) care prezintă izomerie. [Var. isomer, -ă adj., s.m. / < fr. isomère, cf. gr. isos – egal, meros – parte].

izomer (Marele dicționar de neologisme, 2000)
IZOMÉR, -Ă adj., s. m. (substanță, organ vegetal) care prezintă izomerie. (< fr. isomère)

izomer (Dicționaru limbii românești, 1939)
*izomér, izomórf, izopód, izoscél, izotér, izotérm, V. iso-.

izomer (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
IZOMÉR, -Ă (‹ fr. {i}; {s} izo- + gr. meros „parte”) adj., s. m. 1. Adj. (Despre substanțe sau combinații) Care prezintă izometrie. 2. S. m. (La pl.) Substanțe care au aceeași compoziție chimică, dar care diferă prin structura și proprietățile lor. ◊ I. optic = antipod optic. 3. (FIZ.) Adj. (Despre nuclee atomice) Care prezintă izomerie.

izomer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izomér¹ adj. m., pl. izoméri; f. izoméră, pl. izomére

izomer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
izomér² s. m., pl. izoméri

izomer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
IZOMER, -Ă, izomeri, -e, adj., s. m. (Substanță, combinație, nucleu atomic) care prezintă izomerie. — Din fr. isomère.