izolat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)IZOLÁT, -Ă, izolați, -te, adj. (Adesea adverbial) Separat;
p. ext. îndepărtat; retras. ♦ Situat la distanță (unul de altul); răzleț, ♦ Care constituie o excepție.
Un caz izolat. –
V. izola. Cf. fr. isolé, it. isolato.izolat (Dicționaru limbii românești, 1939)*izolát, -ă adj. (fr.
isolé, it.
isolato). Separat, răzleț, despărțit, fără comunicațiune cu lucrurile de acelașĭ fel:
o insulă izolată în ocean, o casă izolată în cîmp, un copac izolat de pădure. Individual, a parte:
un caz izolat. Fig. Fără contact cu un corp bun conductor de electricitate.
Fig. A trăi izolat, fără multe relațiunĭ cu lumea. Adv. În mod izolat:
a considera lucrurile izolat.izolat (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)IZOLÁT, -Ă (‹
izola)
adj.,
s. n. 1. Adj. (Și adverbial) Fără legătură, despărțit, separat, deoparte;
p. ext. îndepărtat; retras, singuratic. ♦ (
MAT.)
Element i. al unei mulțimi = element pentru care există o vecinătate a lui ce nu conține alt element al mulțimii. ♦ Răzleț.
2. S. n. (
ANTROP.,
GENET.) Populație cu efectiv relativ redus, apărută datorită unor bariere, geografice, religioase, etnice, culturale etc., ai cărei componenți sunt constrânși, cu timpul, la o relativă consangvinizare.
izolat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)izolat a.
1. separat;
2. care trăiește în singurătate.